Dacii I

Despre nationalitatea dacilor ne cel mai bun raspuns Dio Cassius. Dupa el cei pe care romanii ii chemau daci erau atunci chiar geti sau traci din tribut dacilor care odata locuiau in zona Rhodope si isi luasera numele de daci sau daeri. Un paragraf din pieduta Getica a lui Critos arata legatura dintre traci si dacii care erau o subramura a getitor, asa incat grecii au pierdut uzuanta de a-i mai numi geti, si ca acestia sunt chiar dacii din ramura tracilor de sud si care la un timp inca necunoscut s-au mutat la nord si au pornit un nou trib, cel mai nordic dintre toate. Antici care stiau sa lege numele de daci (Daer sau Daoi) aveau de a face doar cu tribul Daerilor care cu nu mult timp in urma locuise in jurul Colonieu, poate langa Philippi. Au existat in timpul razboaielor cu persii destui sclavi traci care veneau in Atena si povesteau despre tinuturile lor. Dupa ei in acele timpuri dacii numiti Daos (Davus) care traiau in muntii Rhodope si erau getii. Ei si-au facut loc in comedia greceasca Intrarea mult inainte ca ei sa devina faimosi in istori ca daci. Dupa ce ei s-au perdut independenta, s-au imparit in cateva triburi printre care cele mai cunoscute sunt cele ale Costobocilor si ale Carpilor. In sfarsit dupa ultimii se numesc muntii pe care bastarnii ii numeau odata de cosmar1. Dupa aceea mai exista cred un alt trib dacic numit Caucoensii este mentionat in zona caucaziana in timpurile gotice2.

Se stie ca inca din timpurile acelea a fost o migrarie lui Kimern (113 e.n.). Atunci tribul celtic al bojer-ilor traind odata in Galia in padurile hercinice si pe langa lacul Constanta s-a mutat pe mediana cursului Dunarii avand ca vecini estici pe Taurisci, La est urmatorii vecini ai acestor celti erau dacii. Tisa ii separa de acesti Bojeri, iar la la nord vest peste muntii carpati erau Iagizi de neam sarmat. Cand Burevista a domnit peste daci (in greceste Boerebistes) (90 la 57 i.e.n) s-a pornit un razboi violent intre Boieri si Daci. Cu toate ca in alianta cu taurisci inruditi si cu ilirii sub conducerea lui Cristasiros au rezista un timp, dacii au mentinut presiunea si au reusit sa-i goneasca pe boeri complect de unde se asezasera. Din acele timpuri cand orice rezistenta a fost infranta intre Dunare si Tisa si pana la Carol cel Mare care a lovit pe avari zona a fost pustie.

De altfel Burebista a urmat o directie de guvernare bazata pe cuceriri si auzim din nou despre locuri de trecere peste Dunare. Macedoneni au atacat, dar orasele grecesti precum Olbia si Apollonia au cazut in mana lui. In final acelas Burebista a reusit sa-i combine pe geti si pe bastarni intr-un singur popor pe care el putea sa-i comande mai apoi. Evenimentele par sa se fi intamplat fara valva. Greci s-au plecat la suprematia noului imperiu dacic numindu-l getic totusi. Burabista este vazut ca fondator al acelui imperiu pentru ca numeni inaintea lui n-a facut ceva asemanator. El este numit prin traditie reformatorul moral al poporului sau; se cunoaste de asemenea alianta lui cu casta preoteaca care a generat un fel de hibrid intre politica si religie.

Dupa o guvernare solida, Burebista a cazut prada unui atentat care a aruncat tara in dezintegrare . Am putea de asemenea pune ca motiv invazia Jagizikilor care i-au alungat pe daci de pe Tisa si i-au impins inapoi in muntii Ardealului3. Atunci cred ca getii s-au despartit din nou de daci cel putin cei din vechea asezare din dreapta Dunarii. Cin s-au reunit dacii nu se stie cu exactitate. Totusi cand au reusit din nou s-au pornit pe un neobosit razboi de hartuire impotriva Romei si aliatilor ei. Planul lui Cezar de creere pacii pentru macedoneni si iliri prin convertirea Traciei in arie romana a fost serios. Cand a pus in miscare o suta de mii de oameni cu gandul de a deschide o campanie impotriva Daciei el a murit la 44 i.e.n.

Discordia in Roma imperiala care s-a pornit dupa uciderea Dictatorului a permis ca viitorul Daciei sa fie nedecis. Octavianus a vazut supunerea populatiilor dintre Italia si Ilyria precum Dalmatii, Japyder si Pannonilor mult mai importanta decat a conduce o interventie intr-un teritoriu indepartat pe Dunare. Cu izbucnirea luptei pentru tronul imperial intre Octavianus si Marc Antonius acesta din urma s-a aliat cu dacii, pe cand getii au negociat sub regele lor Cotiso mai mult cu primul; unul chiar vorbeste despre un maritis a Iuliei, fiica a lui Octavianus cu Cotisa si o legatura a unui triunvir cu o fiica a regelui get, lucru care nu se poate atribui lui Octavianus prea serios. Regele Dicomes, poate ca acelas cu cu marele preot Comosicus despre a carui pozitie regala aminteste Jordanes ca s-ar fi mutat ca si tovaras federat a lui tabara lui Antonius. Dar se vede ca bastarnii ar fi fost cei mai multi in armata acestuia, pentru ca despre daci se vorbeste foarte putine si se crede ca asta datorita unor revolte de acasa. Daca Cotiso a intervenit nu se mentioneaza de fel. Oricum cand bastarnii i-au infrant pe tribali si pe dardani ei apar in zona Dardania chiar in mijlocul ei. Dar regele orb Sitas i-a chemat pe romanii din apropiere in ajutor si iesirea lui neasteptata din razboi printr-un armistitiu a permis lui Octavian sa-i castige de partea lui. Din ordinele lui Octavian, M. Crassus i-a gonit pe barbari din tracia si moesia si i-a infrant pe bastarnii aflati sub comanda regelui Deldo in batalia principala (30 i.e.n). Cu restul de bastarni, un alt rege get pe nume Roles a devenit de ajutor Romei castigand mai apoi titlui de Prieten si Confederat. Dupa bastarni mai multe triburi moesiene s-au revoltat insa toate au fost invinse.

In anul urmatori bastarni au vrut sa-si ia din nou revansa in Dardania insa romanii au venit cu intariri de data asta. M. Crassus in urma victoriei a pedepsit unele triburi tracice care au produs stricacuni, pe triburile celtice ale Meldilor si Sredilor. Asezarea principala a ultimilor este considerabila Sredica, care se afla nu departe de actuala Sofia. I s-a alaturat aliatului regele Roles al getilor care era incaierat cu o duzina de alti printi geti si moesieni. El a reusit sa se impuna la Sredica si cand prin tradate l-a fost deschisa romanilor poarta in fortareata s-o cucereasca. Restul poporului nelinistit s-a adapostit apoi in spatioasa pestera Kiris iar Crassus a ordonat construirea unui zid de barare a acesului dinspre si inspre pestera si asa ca i-a trimis mortii pe toti refugiatii. A fost o moarte precum cea a Sfantului Arnauds in pestera Dahra in Algeria.

O alta capetenie sau rege Zyraxes este mentionat. Daca el s-ar fi impotrivit lui Roles, ar mai fi lasat Crassus vre-un print al locului in libertate?. Nu pute sti, dar putinele arme pe care Zyraxes le avea le-a plasat la Genucla pe Dunare. Fortareata se zicea ca era tare, pe ea bastarnii o parasisera dupa ce o luasera odata de la G. Antonius. Avand libertate de miscare Zyraxes a cerut ajutorul scitilor. Dar nu i-a intalnit s-a a facut-o cand era prea tarziu. Si Genucla a cazut si cu ea intreaga opozitie a moesienilor. Dacii care au dat impulsul intregii lupte intre timp au stat linistiti; dar dusmania de care ne povestesc cornicarii trebuie ca a continuat.

In timp ce romanii inabuseau pe tracii independenti de pe pasuni in alianta cu regele odris Rhoemetalkes, sarmatii care se margineau de mult timp cu scolotii la Dunarea de jos au ajuns din noi sa navaleasca. Dar proconsului L. Asinius Gallus i-a fortat inapoi. In acelas timp dacii care erau impartiti in mai multe domnii devastau pe moesieni si panoni trecand iarna peste podurile de ghiata ale Dunarii. In particular regele Cotiso este amintit pentru inspirata sa scapare din inclestarea cu consulul Lentulus (10 i.e.n). Apoi a fost trimis impotriva lui Titus Nero fiul adoptiv al imparatului. Dar el i-a aparat cu success omorand trei comandanti militari apoi retragandu-se peste Dunare i-a linistit pe daci. Legaturile sale pe malul stang l-au aparat de mai multe rele.

Cam pe la 5 e.n. Sextus Aelius Catus in urma unei incursiuni la daci care erau divizati la vremea aceea cam in 5 mici regate slabe relocand fortat un numar mare de oameni, cam 50,000 de daci spre teritoriul Moesiei. Oricum aceasta miscare se pare ca i-a iritat pe daci, care dornici de razbunare s-au asociat in perioada urmatoare cu sarmatii ca sa profite de absenta guvernatorului Caesina Severus. Era in acest moment cand imparatia Romei era amenintata cel mai mult de la nord de Alpi si de Iliri. Atat Panonia cat si Dalmatia s-au rasculat pentru independenta producand o varsare de sange nemaiauzita de la Adriatica si pana la Dunare. Abia atunci dacii si sarmatii s-au aratat si chiar tracii li s-au alaturat creind astfel o alianta redutabila. Dar chiar in acest moment determinat regele Rhoeetalkes s-a alaturat din nou Romei si a trimis contingente peste tot.

Dupa incheierea razboiului Panonic in 9 e.n., s-a stabilit o organizare a puterii Romane in campia nordica Haemus-ului creandu-se astfel provincia Moesia. Augustus a divizat vechea provincie Macedonia in Ilyricum si Dalmatia, ultima fiind pusa sub directa supraveghere imperiala datorita frecventelor pericole, si doua alte provincii senatoriale Achaia si Macedonia in sens micsorat. Apoi venea randul unei arii nordice unde mai existau inca regiuni si triburi nesupuse pana la Dunare care a fost organizata intr-o provincie cu armata stationara si administratie prin legati imperiali1. Si castre au inceput a fi construite odata cu aceasta.

Dacii se pare ca au tinut pace timp de mai bine de 50 de ani asa ca o imprejurare favorabila temporara pentru guvernatorul Moesiei. Dar aceasta au intrerupt-o tot getii. Ovidius a ilustrat cum in comunitatile marginase ale Tomis-ului sarmatii si acesti nenumite triburi disturbau culturile agricole si traficul. Dar auzim chiar despre intreprinderi si mai mari. Geti au ocupat un deal situat la Dunare numit Aegissus2 a carui punct de apare era mult laudat in 13 e.n. Oricum din acea posesiune ei nu-au apucat sa devina periculosi pentru ca regii traci3 li s-au opus mereu. Oricum getii au rupt pacea pentru scurt timp dupa aceea ca mai apoi s-o tina din nou pentru un timp pana cand Propraetorul Vestalis a cucerit Aegissus atacand-o impreuna cu flotila de pe Dunara sub comanda legatului Vitellius.

De asemenea getii au predata si Troesmisul (Harsova de azi) dupa ce Propraetorul L.Pomponius Flaccus i-a alungat de acolo. Acest proces arata ca desi puterea Romana a fost ferma in Moesia, getii n-au renuntat la partea lor de independenta straduindu-se sa se tina de vechile arii in contra Romei, si asta trebuie in mod clar sa arate in final ca intre geti si daci a existat o diferentiere politica, pentru ca atunci cand insubordonarea lor cadea puterea dacica s-a abtinut chiar si emotional sa ii sustina, si cu toate ca Roma se apropia chiar in vecinatatea lor dacii n-au le-au stat in cale.

Guvernatorul Moesiei din timpurile lui Nero Tiberius Plautius Silvanus Aelianus a pornit din nou ofensiva; el a vrut sa rezolve invaziile venite de pe malul opus printr-o noua varsare de sange. Si copiind exemplul dat de Aelius Catus el a transplantat sute de mii de locuitori de pe malul stang al Dunarii, cu femei si copii in Moesia4. Nu stim carui trib ii apartineau acesti exilati. Apoi a fost la Aelianus cand scitii au fost opriti, care au presat orasul taurisc Chersonesos, si dupa asediu sarmatii au facut pace cu regii bastarnilor, roxolanilor si dacilor. Se vorbeste pentru prima data in timpul razboiului pentru tron a lui Nero. Otho s-a folosit de trupe de moesieni sub comanda lui Aponius Saturnius insusi care doar recent invinse pe roxolani ca sa se opuna armatei lui Vitellius. Ei s-au tinut pe pozitie cu sarmati in capastru, dar in momentul cand Vespasian si Vitellius erau pregatiti ce inclestare la Cremona, dacii au trecut Dunarea si au presat taberele romane. Dar in ultimul moment comandantul de arme G. Licinius Mucianus a lui Vespasian a reusit in graba cu o legiune sa alunge inamicul din Moesia. Daca infrangerea dacilor prin fortele unei singure legiuni nu le-a trezit un prea mare prestigiu nici pentru numar sau organizare, romanii nu avea impotiva lor o solutie de termen lung pentru pacea provinciei, datorita faptului ca sarmatii au aparut si au dat o lectie legatului Fornteius Agrippa care a si murit in lupte. Doar dupa succesorul lui Vespasianus un anume Rubrius Gallus a alungat inamicii si a refacut legaturile pe Dunare. Cand in anul 73 e.n Tracia a fost complect ocupata si transformata in provincie romana cu guvernare proprie si cand de la Dunare pana la mare toata peninsula a devenit romana, getii si-au pierdut si ramasitele de existenta independenta pe care le avusera.

Zece ani mai tarziu in timpul imparatului Domitian puterea dacica a crescut intr-o masura care sa-i permita success. Principala cauza a acestei intariri se pare ca este reunirea dacilor ce sa divizasera din timpurile lui Burebista in mainile unui singur conducator. Traditiile sunt venite din legende. Dupa ele regele Duras dupa zisele lui Jordanes un fecior pe Diurpaneus care el insusi a cedat coducerea voluntar unuia mai capabil acelui Decebal. A fost pentru prima data in 86 e.n. cand Decebalus a invadat Moesia, invingandu-l si ucigandu-l pe legatul Oppius Sabinus apoi devastand pamantul. Imparatul a devenit convins sa vina el insusi cu o armata mare impotriva dar in final s-a razgandit lasand comanda armatei in mana prefectului garzii sale de corp Cornelius Fuscus asteptand rezultatul intr-un oras din Moesia aproape de teatrul de razboi. Acuma Decebalus ar fi ales cu placere pacea, dar neintelegand a situatia el a pretins plata unui tribut echivalent cu 2 oboli de cap. La asta Fuscus a inaintat in urmarirea inamicului chiar in Dacia dar acolo a suferit o infrangere si chiar el si-a pierdut viata. In retragere stindarde si masinarii de razboi au fost pierdute. Imediat dupa aceea inamicul a atacat de asemenea Moesia lipsita de aparare care fusese deja parasita de Domitian. Acolo a fost totus Tertius Julianus care a aparat provincia readucand soldatii la ordine si curaj pentru a alunga inamicul peste Dunare. Apoi Julianus ia vizitat chiar pe teritoriul lor. In acele timpuri dacii avea doua trecatoare mai accesibile, unul trecand prin Turnul Rosul iar celalalt prin pasul Vulcan. Prima a fost numita dupa locul Tapae, ultima care trecea pe langa lantul muntilor banatului a fost numit dupa trecatoare Dunarii Ad Pontes, Iulianus a urcat pe la Tapae, i-a invins pe daci complect si parea ca nimic nu-l va opri de la asedierea capitalei lor Sarmisegetuza cand i-a sosit stirea despre esecul lui Domitian impotriva Quarzilor si Marcomanilor. In aceea legendele n-au contenit sa caute stratageme politice ale lui Decebal. Unul dintre ele ne descrie cum Decebal in asteptarea armatei romane a pus sa se taie o padure la inaltimea unui barbat imbracand toate trunchiurile ca sa arate deceptiv ca o armata de luptatori. Si cu mici schimbari totusi legenda o regasim si in istoria Moldovei. Domitian fiind lovit de Teutoni in vest a facut totusi pace cu Decebalus , iar acesta din urma s-a ales cu conditii favorabile cu toate ca romanii ar fi putut sa-l termine de atunci in 90 e.n. El a primit si ostatici totodata ca parte din tributul annual si mesteri care i-au dat oportunitatea regelui dac sa-si construiasca cetati intarite si unele masini de razboi. Pentru imparat a fost imposibil sa recunoasca adevaratele circumstante ale faptelor sale si producand o scrisoare falsa a trimis-o senatului ca fiind o recunoastere a infrangerii de catre Decebal. Domitian a celebrat victoria in 90 e.n.cu mare pompa prezentand trofee false.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s