Getii III

Pe coasta tracica a ceea ce a devenit Pontus grecii detineau in acele timpuri deja cateva colonii si daca imediat nici una n-a ajuns la faima si stralucirea oraselor helenistice de pe coasta sud vestica, sudica si nordica ale aceleias marii, faptul ca acolo secole de a randuri cultura greaca a putut supravietuii a fost remarcata ca atare. Dar nici o nobila constructie, nici un tezaur artistic a vre-unui mormant plin de secrete nu se arata din intunecimea acelor locuri scufundate care sa ne luminezea asupra unor scene din viata lor. Nume si din nou doar numele sunt saracele marturii. Asa nu se poate determina masa de influenta culturala inspre interiorul mai aspru al penisulei. Deoarece acolo unde acum se afla Varna s-a aflat Odesos fiica a Miletului iar locul ei s-a aflat intr-un golf spatios in estul Haemus-ului si care acum conduce la numele de Emilia balcanilor prin imprejmuiri fertile. In vecinatatea ei era asezat tribul Krobysilor. Un timp a fost capetenia aliantei pontice, care s-a tinut cu respect intre cele 5 orase pontic.

in timpul imparatilor romani. Gandurile lor s-au pastrat pe inscriptii de la imparatia lui Antonius Pius pana la Theodosius II in anul 441. Dupa ce Hunii au devastat-o si facut-o una cu pamantul, comandantul militar roman Quartier i-a refacut zidurile. Se chema tot Odessos chiar si pe vremea imparatului Anastasias (491-518) cand avea sa sufere dupa luptele din razboiul din Moesia. Dar slavii au luat orasul si l-au distrus asa incat orasul bulgaresc Varna se va fi construit nu prea departe de runinele ei.

Apoi la nord de aceast oras important grecesc sunt localitati mai putin semnificative ca si Krunoi, Bizone (azi Balcik) si Apolonia, apoi Calatis o colonie a Heracleei pe o asezare pe care Milesienii le-au donat-o. Timpul intemeierii ei se poate propune pentru anul 12 i.e.n4. Pozitia sa nu este foarte sigura insa. In vechime distanta sa de Tomis care este mai la nord este foarte mare si nu se potriveste cu informatiile mai noi. S-ar putea ca ea sa fi fost asezata unde azi se afla Marigala. Puterea Calatienilor trebuie sa fi fost mare din evenimente precum cele din secolul 4 in luptele cu Lysimachos. Orasul a facut parte odata din alianta pontica si poate a format una dintre dependinte. Domnia macedoniana nu putea sa fi durat prea mult. Intre cele romane Calatis a contat ca cel mai frumos si import oras al tracilor; dupa aceea a fost atribuit scitilor. Procopios l-a mentionat pentru ultima data5.

Monedele orasului din perioada ei autonoma se disting prin mare frumusete. Dupa unii autori Calatieni sunt mentinuti cu mare distinctie. Asa este cazul lui Demetrius Callatianus a carui pieire a fost deplansa foarte mult, Heraclides Lembus si Silens a caror cercetari despre Hannibal au fost mult laudate de Cicero.

La nord de Callatis se aseaza Tomi o colonie a Miletului7 care a contribuit cel mai mult la faptul ca Pontul care le-a dat da grecilor odata de furca devenea o mare ospitaliera. Orasul este asezat pe langa un lac care azi se cheama Tekirgöl. Numele de Tomi din punt de vedere etimologic este tentant de atribuit dorintei elinilor de a-l extrage din ‘temno’. Odata localizat aici mitul uciderii nefericite a fiului regelui Absyrtos, tarmurile acelea neatragatoare si desolate pareau propice unei monstrozitati precum cea comisa de Medea. Pe monezi apare totusi ca fondator al orasului unul Tomos care ar fi putut da numele ei. Totusi pe trimpurile lui Strabo, Tomi al primului secol era mic dar a crescut considerabil mai ales pe timpul cand devenea capitala provinciei romane a Scitiei (azi Dobrogea). Monede de la Antonius Pius pana la Philippus ii da numele onorar de orasul mama al Pontului. Inscriptiile din timpurile lui Traian dovedesc statutul de care s-a bucurat orasul. Pietrele funerare inca vizibile numesc asociatiile Alexandrinilor care erau comercianti de lana si vorbesc despre colectarea unor debite prin schimburi in natura. Lucrarile deosebite pe monezile ei ne arata inflorirea Tomis-ului la acea vreme. Inca in secolul al VII era destul de puternica ca sa reziste oricarui asediu dus de mai putin calificatii avari pana la venirea unei armate romane in protectia ei8. Dar la scurta vreme dupa aceea totul s-a ruinat. Sub Constantin isi are originea la distanta scurta la nord de Tomi orasul Constantiana, Custenge din zilele noastre, la a carei constructii mai moderne au fost folosite ramasite ale vechiului oras. In aceste constructii s-au identificat numeroase resturi reutilizate incepand cu 18519.

Daca unul se duce mai la nord va gasi Istria. Aceasta la 500 de stagii sau 12 mile romane sud de cea mai sudica gura de varsare a Istrului dupa care a fost numita si cam la aceeas distanta spre sud de Tomis

Azi in acel loc este plasta o mica fortareata turceasca numita Kara-Arman. Lacul pe care bizantinii il numeau a fi in apropierea Istriei, nimeni altcineva o va face, pentru ca Halmyris (astazi Rasim) este la sud de bratul Sfantu Gheorghe. Orasul a fost creat de colonistii milesieni in timpul invaziei scitice din Asia, asa ca la aproximativ 633 i.e.n. Strabo care o chema Memnon Istria, oras mic, pe cand Plinus il gasea oras frumos. Ea a apartinut in acele timpuri impreuna cu Tomi, Mesembria, Apollonia si Odessos la alianta politica Pentapolis, si mai apoi la provincia romana a Scitiei. Apoi a cazut ca prima victima a invaziei gotice.

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Getii II

Toate lucrile pe care le cunoastem pana acum care ii identifica pe Dacii si pe Getii sunt pierdute. Asa sunt Getica lui Dio Chrysostomus, Comentariile campaniei dacice a lui Traian, Getica lui Critons, ca sa nu ne mai plangem de versurile getice ale lui Ovidiu. Asa si bibliografiile concurente despre Traian ar fi fost bogate in explicatii despre Daci si indirect despre Geti. Oricum ele lipsesc cu desavarsire. Povestirile despre Marius Maximus, Aurelius Verus, Statins Vales, Dacica lui Appaianus si multe altele, din care nici una nu ni s-a pastrat. Doar note partiale au ajuns depre ele pana acum pentru a ne satsface interesul.

Natura tinutului tracii este perfecta pentru locuitorii sai; peste acela sunt muntii Haemus care separa nordul de sud, lunci de rauri strabat in linii paralele cu Dunare si formeaza in nord un tinut cu totul aparte de cele din sud. Acum acestea nu lipsesc in sud unde este delta raului Hebros, dar prin numeroasele lanturi sudice intre care cele mai cunoscute sunt Rhodope si coasta maritima, campia este intrerupta in comunitati mici. Asa ca noi ii vedem pe traci ca un popor divizat din punctul de vedere al statalitatii cu toate ca teritoriu era restrans. Clanuri ostile tracice se contrapuneau puterii nationale considerabile acumulate si civilizatie lor – asta se vede de asemenea in lipsa unei istorii tracice. In linii mari acuma si din nou un popor ajunge respectat prin aliantele pe care le creaza si nu prin locuirea lor efectiva intr-un teritioriu.

Asa orice vecin mai puternic a subjugat tinutul si l-a stapanit pentru un timp mai scurt sau mai lung. Persii, Macedonenii si Romanii. Pierderile de teritoriu incep din nou in timpuri preistorice. Astfel tracilor le-a fost smulsa de catre trunchiul doric al paeonilor macedonici, pierier tracici expilzati au persistat indelung in memorie. Imediat ce scitii si tracii au neglijat complect zonele de coasta grecii le-au luat si chiar si atunci traficul cu acei greci pare sa fi fost mai redus decat cel intre sciti si grecii bosforitani.

Vrem aici sa avem de a face cu neamul tracic de la nord de Haemus. Ne-am lovit in extrema sud estica a continentului in nordul peninsulei balcanice de numele stravechi tracic de Haemus care se arata legat la Tirizen in vecininatatea sud balcanica cu scimiazii de origine turcica. Actualul Cap Gulgrad a fost numit dupa Tirizen. In aceasta proximitate se intindea in timpurile lui Strabo un loc de campie in care Lysimachos isi tinea tezaurele. La vest si la nord de Tirizen la sud de ceea ce azi este Dobrogea, in vecinatatea a continentului oraselor pontice grecesti se locuia truchiul Crobizen, La vest se marginea cu raul Athrys si Jatrus, azi Jantra. Prin acel tinut al Crobizilor mergeau la Dunare rauri precum dintre Noes si Arlanes in care recunoastem azi Lom si Taban-ul. Mai tarziu numele Cobizen a disparult intre Getilor. Un alt trib ce traia alaturi de Cobizeni atunci era neamul trogloditilor.Aria intre Athrys, Oskios (Isker), Dunarea si Haemus apartinea getilor in cel mai strict sens. Acolo ei sunt numiti otenesii intre Utus si Vidinul de acum. Cum s-a format acest tinut getic apare de asemena la Timachi din Timacus (Timocul de azi) din care s-a format mai apoi numele slavic a zonei ea insasi, si sa fi stat in apropierea altor traci Picensi in Picus si Pecii ai getilor. Pentru prima data auzim de geti cu ocazia campaniei scitice a lui Darius. Stim si de interesanta religie pe care o au datorita vitejei lor dovedite si asta mai mult decat la alte triburi tracice. Darius s-a indreptat spre gurile raului Istros inca necunoscute atunci si pe care vecinii sciti il numeau Maloas si a ales locul ca baza de pornire a atacul din marginea cea mai vestica a arealului lor pe sciti. Aceasta era area care a dus mai traziu la numele de podis getic, taramul sudic bogat in mlastini ale Moldovei. Darius se pare ca a judecat dificultatile terenului si ale riscurilor drumului doar putin mai diferit decat trecerea prin deserturile la nord de Chorasan. Pe patcursul de la Hellespont pana la Dunare condus de regele persan a dus la zgomotoase subjugarii de populatii ca Odrisi, Scimniazi, Nipsaeri care au predat totul fara rezistenta acestui inamic atotputernic. Doar cand persanii erau pe cale sa se coboare din muntii Haemus in teritoriul care mai tarziu va fi cunoscut ca Moesia si azi Bulgaria s-ar fi putut lovi de opozitia getilor care s-au strans in jurul localitatii Muth. Oricum, lupta lor a fost desarta. Locul de trecere prin munti era complect gol neaparat in aceasta trecatoare estica prin Balcani. Pentru a ramane aproape de flota sa care cara provizii, o parte din armata ar fi putut trece prin zonele de coasta; exista marturii ca persii au trecut in mars prin arii locuite de Scimniazilor si Nipseilor care se stie ca locuiau in jurul oraselor de coasta Apolonia (Sizeboli) si Mesembria (Misivri). Cronicarul care a venit cu armata persana impotriva getilor relata distrugerea confortabilei Tschipkapass care ducea de la Kasanlik prin Gabrova la Jantra de sus si Tarnovo

Relatia intre getii asediati si persani a caror armata n-a avut rezultate a durat doar pe durata acelei campanii. Esecul complect i-a intors pe toti la libertate si armele persanu nu s-au mai aratat la nord de Haemus niciodata de atunci. Armata lasata de marele rege sub Magabyzos in Tracia a facut razii de pedepsire in zona de coasta sudica si importiva unor triburi din interiorul Macedoniei

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Getii I

De cum relatiile etnografice din centru Europei apar din negura timpurilor, vedem populatii iraniene asezate din imediata vecinatate a pamanturile tracice si de a lungul unei fasii de forma unei centuri in medie de 50 de mile adancime pana spre malurile nordice si estice ale marii Carspice din vecinatatea populatiei perso-bactrice. In extremitatea estica, la acea vreme tot in Asia se gasesc Masagetii si Sakii, mai departe la vest intre Volga si Don sunt Sauromatii, apoi erau Scolotii pe care grecii ii numeau Sciti pana la gura de varsare a Dunarii, apoi pe parte sudica pe platoul bulgar erau Getii, la sudul de ei in muntii Haemus si in spatiul pana in muntii Rhodope erau in numar mare populatii tracice.

Viata de pastori le era tuturora comuna. In cea ce priveste razboinicia asta se vede inca din locatia lor in stepa. Peste tot si chiar in zonele fertile agricultura juca doar un rol subordonat. Oricum in ceea ce ii priveste pe traci intinderea lor de pamant pe care natura nu a inzestrat-o prea bine era uscata si ne propice cresterii granelor. Obiceiurile si stilul lor de viata, credintele si traditiile religioase le sunt comune tuturor acestor populatii, si chiar si limba din cate ne putem da seama.

Totusi deasupra acelora, la nord se intindea un district gras si fertil, excelent in bogatii si pomi fructiferi. Si de acolo printr-o ascutita tarie unii s-au ridicat de asupra populatiilor stepei ponto-caspice. Ca aceste pamanturi fertile nu apar niciodata in posesia acestor triburi migratoare iraniene. Vom retine din aceasta ca pamanturile acelea erau deja luate in posesie cand nomazii isi incepeau miscarea care i-a dus inspre vest, si ca acele populatii nordice au stiut sa se apere impotriva noilor veniti din vecinatate. Gasim ca pamanturile la mijlocul secolului V i.e.n, erau in posesea unor populatii ce aveau doar legaturi sporadice cu grecii. De aceea cunostiintele noastre despre ei sunt oarecum vagi. Despre clasificarea lor etnografica ne lipsesc toate datele. Educat putem presupune ca intre ei erau mase de slavi, si chiar mai la nord populatii vorbitoare de finica. Oricum si in orice combinatie istorica ne vom referi putin la ei de acum inainte.

Totusi exista o supozitie care ne permite sa identificam momentul relativ al stabilirii atat a slavilor cat si a finicilor. La fel am putea presupune ca suprafata de stepa a devenit ocupabila pentru ca zonele nordice cu terenuri mai bune erau deja luate, si ca cele din urma au fost locuite mai inainte chiar daca zona este mai rece si cu multe lacuri. Si faptul ca cei care locuiau acea zona cu 500 de ani inainte de Cristos, o faceau involuntar; cu alte cuvinte ca populatiile din zona baltica fusesera impinse acolo de unii care prin putere mai mare au stiut sa intre in posesia zonei mediane si pamanturilor cele mai bune. Acceptam ca zona de coasta a mediteranei fusese luata prima, probabil de la populatia finica, care a fost impinsa mai la nord de catre populatiile din care mai apoi s-au format lituanienii si slavii cand ei la randul lor se mutara mai la nord. Acest bloc de populatii s-a miscat mai apoi impinse fiind de venirea nomazilor din stepele ponto carspice.

Atata cat putem urmarii miscarile de oameni in zona stepei ponto-caspice, s-a intamplat mereu la fel si directia a fost intotdeauna de la est la vest, a pornit din Caucaz si s-a continuat pe unde nu gasea opozitie pana la sud de muntii Haemus. Pentru o miscare inversa, de la muntii Haemus inspre Caucaz nici o migratie nu a fost dovedita in istorie.

Am putea de asemenea presupune si faptul ca inca din vremuri imemoriale din perspectiva etnografica au existat miscari de populatie in aceeas directie. Populatiile care ocupa pozitiile cele mai vestice in secolul 5 i.e.n Tracii, si Agatirsii s-au mutat in acele locuri asadar din zona Asiatica fiind presati din spate de Scoloti sau Sciti, care la randul lor erau presati de Jazigi, Sauromati si Massageti.

Dintre toate aceste populatii au ajuns sa fie cunoscuti cel mai bine Scoloti, sub numele familiar grecilor pontici de Scitii. Asemanarea obiceiurilor si felului de viata va impune mai tarziu acel nume tuturor acelor triburi dintre Dunare si Oxus. Oricum nationalitatea de origine a scitilor este totusi reconoscibila. Presupunerea ca ei ar fi fost mongolici nu are substanta. Caracterul iranian a limbii lor ii prezinta inruditi cu Sauromatii si Massagetii la est, si cu tracii insasi fara indoiala. Ei au stat timp indelungat in apropierea oraselor grecesti nord pontice, in relatii de prietenie sau razboi cu elenii, pana la Prut. Cand mai tarziu Sauramtii, si cu sarmatii romanizati, au inceput sa se intinda, Scolotii si-au pierdut din ce in ce mai mult din teritoriul prezent si au fost presati si mai la vest. In coasta cu Jagizi si din spatele lor de pe Nipru si pana la Don apar roxolanii. De atunci inainte ii gasim pe sciti de asemenea la sud de Dunare in ceea ce se cheama azi Dobrogea, sau secole dearandul Scitia. Vecinii lor sunt acesti Geti de a caror destin ne vom ocupa de acum inainte.

Cu investigatiile sale despre derularile politice ale epocii chiar in locuri nevizitate, Herodot ne-a permis sa obtinem unele descrieri despre tinuturile de dincolo de Dunarea de jos. El a auzit despre raul Maris in care recunoastem Muresul transilvan. Intradevar Herodot il lasa sa curga direct in Dunare. De asemenea si Strabo in timpuri mult mai bine informate, Dar Tisa este ignorat de ambii. Am vrea sa vedem in aceasta informatie nu ignoranta, ci am fi mai inclinati sa credem ca unul ar putea zice ca Muresul este fluviul principal, si ca Tisa este raul care se scurge in el intre Szegedin si Titel, si ca opinie s-a perpetuat in numele de Tisa si Mures in antichitate. Nimic mai simplu, ca numele de Maris a carui etinom este cel mai raspandit a fost data si partii de sud a Tisei si ca Tisa s-a numit Theiss doar in partea superioara a ei. Numele originale are raurilor au aparut intr-un fel istoric. Ceea ce explica neintelegerea in punctul de vedere al geografului legat de rau si de tributarul acestuia este un proces semnificativ in viata oamenilor.

Pentru Herodot acei Agatirsi locuia la Mures. Parul lor era negru, ochi albastrii de otel; fata si corpul le era tatuat si asta are de a face cu credintele lor, pentru ca asa liniamentele de nesters cresteau cu rangul si cu varsta. Viata lor era luxurianta, le placea sa se acopere cu bijuterii aurite, si pietrele pretioase le erau cunoscute. Legile le erau talcuite prin limba si povestite prin cantece. In istorie ei apar doar o singura data intr-un eveniment semnificativ fara sa fie parte a unei aliante. Acest eveniment este cel din timpul razboiului scitic a lui Darius. Scitii de frica armatelor acestui rege renumit au incercat sa se intareasca in alianta impreuna cu acesti vecini cu care se si inrudeau. La fel au facut-o si Agatirsi. Dar acestia au gasit de cuvinta sa se manifeste neutru si sa se increada in faptul ca persii ar ajunge cu greu la ei; i-au lasati pe sciti in voia destinului fara ca acestia sa sufere in final precum se credea la inceput. Atacul persan a esuat din cauza naturii stepei si unei tactici adoptate de scitii.

Relatia dintre agatarsi si scoloti este exprimata si in mituri spuse de grecii bosforitani. Dupa ei Agatirsos, Gelonos si Scites au fost copii unei mame, si cu tata pe Heracles. Dintre acestia trei, Scites era cel mai tare. Agatirsi difereau de sciti prin comunitatea lor de femei care faceau ‘ca in toate sa fie frati si surori fara invidie sau ura intre ei’. De asemenea ei pareau a fi bine asezati datorita bogatiilor in aur acumulate, fapt care presupunea multa munca in muntii si raurile transilvanene.

Herodot remarca ca acesti oameni aveau similitudini in obiceiuri cu tracii si asta este de crezare pentru ca astfel ni se dovedeste conectia intre trunchiul scito-agatirs si cel tracic. Prin asta o alta informatie importanta se desprinde, ca pentru greci numele lor era de Agatirsi, spre supararea lor. Oricum, supararea de care ne zice Herodot se refera si la trunchiul tracic. Din astat am putea recunoaste in agatirsi pe traci sau o combinatie intre traci si sciti, de care dintre acestia sa fi fost mai apropiati. Finalmente apropiata reminiscenta a numelor agatirse de limba scitica vorbeste de un caracter iranian al agatirsilor si confirma supozitia. Niciunde nu se clarifica prin asta ca agatirsi ar fi fost dacii, care la randul lor faceau parte din trunchiul tracic; s-ar putea ridica chestiunea daca nu cumva agatirsii au devenit mai tarziu daci prin faptul ca s-au detasat puternic de trunchiul ancestral asa inca sa fi existat o continuitate de populatie pe tor arealul cuprins intre alpii transivaneni si pusta ungara din timpurile lui Herodot si cele Traian. Din traditiile orale si scrise din surse concurente nu se stie ca ei s-ar fi mutat acolo la un moment dat dintr-o zona necunoscuta nordica a continentului. Oricum, unul ar putea adauga o supozitiei anterioare, fara prea mare greutate insa, ca se poate presupune si ca agatirsii inruditi cu dacii de mai tarziu s-ar fi mutat mai tarziu in nord si ca in ei s-ar recunoaste stramosii lituanienilor de azi.

Nu in ultimul rand, un punct de vedere complect diferit care a fost bine primit de unele minti luminate a fost de a catalogare omenirea este de respins. Pentru Sf. Martin agatirsi ar fi fost un fragment al marelui popor de Cazari din Evul Mediu. Reminiscente in nume si unele obiceiuri ii apareau acestuia o suficienta dovada. Si mai tarziu in particular cu turcici pe care unul ii gaseste in conectie cu finicii in existenta chiar si azi; dar unul gaseste aceste obiceiuri ale unei culturi la multe populatii foarte diferite intre ele si asta ar fi o dovada foarte firava in ceea ce priveste relatiile etnice, si in zilele noastre asta este transparenta. Reminiscenta de nume care exista intre acatziri si agatrirsi nu este deci importanta. Agatirsi, cazarii, si acatziri trebuiesc sigur separati.

Daca zonele montane ale Transilvaniei si probabil o parte din intinderea estica erau probabil in posesea agatarsilor iranici, campiile din sudul muntilor transivanici erau ale scitilor Sigineni. Unul zicea despre ei ca ar fi purtat imbracaminti medice, si aveau cai mici si slabi si isi foloseau mai fecvent carele decat scitii pontici. Arta manatului carului le erau de asemenea familiare si femeilor siginene, si se zicea ca cele ce conduc cel mai bine aveau privilegiul de a se marita cu cine voiau ele, dar Herodot povesteste doar despre poporul de langa Dunare, si doar Strabo depre ceilalti pana in Asia carspica. Informatiile despre zonele maritime sunt mai de incredere. Oricum se vede ca erau scitii pentru Herodot si in zonele sudice ale stepei care se deschidea prin Dobrogea. Acolo tracilor le arau in imediata apropiere

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Cuvant inainte

Unii dau inceputurilor valahilor o mai mare insemnatate politica decat ar cere-o asezarea lor geografice si civilizatia, ca desi numele de Roman vine din vemuri stravechi si intra in uzanta curenta, nu totul vine din folosirea aceluia, si asta datorita numeroaselor secole de intrerupere o astfel de asociere devine nefondata si de moda recenta. Dar cand unul vorbea de valahi, nimeni nu stia carei nationalitati sa ii asocieze, cum s-ar spune la Petersburg, astia sunt Slavi cu totii si doar pentru acest motiv sa gaseasca de cuviinta a-i anexa pe toti la Rusia. Numele adus din nou in uzuanta are totusi puterea de a explica si de a marca populatia pe harta etnografica a Europei.

Acest punct de vedere nu mai este asa de necunoscut acum precum altadata, ca aparitia de descoperiri in istorie se prezinta impotriva ideii, ca sloganul de indepartare de trunchiul slavic nu mai este o problema care sa capteze asa de mare atentie. La aceste probleme fie si doar pentru acel slogan, m-am straduit sa contribui; la ele se adreseaza urmatoarele articole la care de cativa ani incoace am lucrat, de la fragmente dispersate la o noua forma marita si integral sumarizata.

Sunt si unele intrebari care au aparut in cursul investigatiilor care nu sunt neaparat importante. Sunt cele legate de cat de apropiata este legatura lor cu Getii si cu Dacii, de cat mult sange slav le curge prin vene, sau cat de devreme au aparut ei pe scena europeana, care sunt memoriile lor legate de barbatii lor de seama, de bulgarii si contributia lor la inceputurile principatelor danubiene, si altele chestiuni fara sa le leg neaparat de chestiuni orientale curente si de planurile lor de stabilire ale unei noi imparatii Dacice.

Nu mi-e teama ca cititorul german va descoperi vreo tendentiozitate politica in studiile mele; caci comparand cu impartialitate rezultatele cercetarii mele constiincioase si fara justificari moralizatoare, cu autorii unei lucrari asemanatoare nimeni nu i-ar nega independenta. Este deosebit in Romania si in tarile locuite de romani unde perjudiciile nationaliste care le intuneca intelegerea vor face ca orice informatie venita din afara sa fie primita cu revoltare si mare suspiciune.

De cativa ani incoace exista parerea ca a existat o populatie romaneasca in evul mediu la nord de Dunare. Despre aceasta nu gasesc traditii istorice reale, si eu trebuie sa iau nota de lipsa acestor evidente indubitable. Chiar si faptul ca exista foarte mult sange slav in venele populatie grecesti de azi ar trebui sa pledeze pentru acea indoiala. Si fara indoiala unul ar putea zice ca in ipoteza migrationista exista suspiciunea unei rupturi tarzii, pentru ca nici sangele unor eroi din Iliada si Odiseea nu ar fi putut ramane neschimbat in urma unor amestecuri atat de incredibile care s-au petrecut chiar pe durata vietii unor oameni in acea peninsula estica. Dar nu, mandria de rasa se rascoala prin discutii in jurul puritatii sau amestecului de sange, si exista o preocupare legata de intrebari delicate cand sunt puse in legatura cu vechimea si cu atat mai mult faima si nobletea descendentei lor. Mie imi pare ca prezenta lor trebuie sa fie veche in Dacia, cata vreme prezenta maghiarilor, a germanilor si a slavilor este de asemenea veche. Dupa conceptiile unor fanatici totusi si inlocuitorilor lor intr-ale mintii nimic din ce s-a intamplat dupa Traian n-ar fi putea creea o noua realitate, Attila sau Arpad de asemenea n-ar fi putut schimba ceea ce Traian a statornicit, si nici sasii transilvaneni nu puteau aduce nici o schimbare a lor. Odata ce dacii au devenit romani, au stat romani, si au transmis felul de roman. Intrusii nedemni pe de alta parte au trebuit ori sa dispara contopiti in multime ori sa plece daca n-au apreciat onoarea de a fi alaturi de marele unchi roman. Acum consecinta vederilor mele istorice care se impotrivesc foarte mult unor astfel de pareri superficiale, sigur vor da nastere unor exprimari violente din partea natiunii expres ofensate. Oricum, eu sper ca odata ce poporul roman nu va mai fi interesat doar in a capitaliza stramosi romani ci de a derula o modesta masa proprie de interes fara prejudecati, atunci scrierea istorie nu va mai amesteca laolalta patriotismul ci facuta intr-un spirit critic bazata pe adevar.

Viena, Mai 1871 Robert Roeler

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Hello world!

Acest blog este dedicat celor care sunt interesati in studiul istorie vechi a romanilor, mai precis in alternative la ceea ce se invata in scoliile romanesti si din literatura tematica publicata in tara.

Mi se pare ca multe dintre ‘fundamentele’ pe care se sprijina stiinta istorica romaneasca sunt subrede, si asta se vede si din indaratnicia cu care alternativele la ea (care de altfel sunt acceptate aproape unanim in afara spatiului cultural romanesc) sunt ascunse publicului romanesc. Nu am gasit publicat in limba romana nici un istoric care nu se alineaza tezei oficial acceptate, si asta imi suna mai mult a mistificare si dezinformare decat ca o prezentare corecta si moderna a ideilor

Acest blog se vrea un inceput. Am sa public cateva capitole traduse din Eduard Robert Rösler, Romänische Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Rumäniens urmand ca sa-l extind pe baza de audienta

Publicat în Uncategorized | 13 comentarii